Aseara ma munceam cu capu' ce sa mai scriu pe aici si nu-mi veneau in minte decat chestii profunde si naspa. Cred ca primavara asta, care intarzie sa apara, e vinovata. Mi-am zis ca o pauza publicitara e numai buna pana iese soarele si se mai incalzeste nitel. Si m-am apucat sa fac poze la reclamele auto din "The National Geographic Magazine" numarul din Mai 1939.
Cand o sa ma fac mare o sa-mi iau un scanner ca sa nu mai fiu nevoit sa fac poze la poze. Asa as putea deveni mai profesionist, nu?
Si cum faceam eu fotografii, la TV ( PROTV mai exact ) se auzea o idiotenie ce se vroia umoristica, erau "divertisii". Ce eram eu mofluz dar astia au reusit sa ma deprime total. Cum naiba poate cineva sa-si piarda talentul in asemenea hal? Cum din glume subtile, fine, centrale sa coboare la periferie si s-o dea in glume de autobaza? Apocalipticul penibilitatii a fost atins cand Toni Grecu aflat pe centura umorului se intalneste pe acolo cu madam Udrea ( da, e o gluma proasta in actualul spirit "Divertis" ). Si-i ia un interviu penibil de limbistic. Interviu care se termina cu un moment poetic ce se dorea glumet dar care s-a transformat in "oda curului de conducator iubit", fara perdea. Jalnic! Unde sunt "divertisii" pe care-i ascultam in anii 90? Radeam ca prostu de unul singur ascultand casetele lor in masina. Unde-i Gyuri cu "balada mamei lui shogun" sau altele a caror nume nu-mi vin acum in cap?
Apoi a inceput un film idiot care cica ar fi nominalizat la nu stiu ce Oscar. Ceva cu soldati si bombe in Irak. N-am rezistat decat vreo 30 de minute. E clar! Trebuie sa mut protv-ul pe canalul 47 sa nu mai dau de el decat cand ma plictisesc cosmogonic de tare. Ati observat ca folosirea superlativelor este o moda in Romania asa incat, si eu, incerc sa gasesc superlativul "foarte" absolut. O fi ceva mai tare decat "cosmogonic"? Sunt sigur ca da ... poate-l gasesc.
Nici umorul n-a supravietuit tranzitiei. Noroc cu blogurile! De o saptamana citesc la un blog monumental ( are multe pagini ) care a reusit sa-mi smulga hohote de ras.
Si acum hai sa ne uitam la reclame auto vechi!
"Plymouth builds great cars" nu minteau cu nimic, masinile americane au fost intotdeauna mari.
O reclama de primavara la anvelope.
Nash... nimic notabil. Poate ideea de dormit in masina, poate...
Reclamele la uleiuri cu "acid free" , ph-ul mic si aditivi vioi ocupa putin spatiu. "Quaker State - Motor Oil " se lafaie pe doar juma' de pagina.
Olds sixty e o masina construita de General Motors atat de banala ca ar putea fi orice. Acum ne plangem ca-i globalizare si toate masinile arata la fel. Hai sa ne uitam la astea americane care apar in reclamele interbelice. Eu nu sesizez mari diferente stilistice intre modelele anului 1939. Ce-i bine ca macar cele europene aratau la vremea aia altfel. Unui Mercedes, Citroen, Fiat, Horch, RR sau BMW de atunci ii recunosteai marca de la kilometrii departare.
"New G-100" anvelopele Good Year cu noul profil, mai eficient si mai destept decat vechiul, mda ...
Hudson o alta masina mare americana. Cum ne dam seama ca-i Hudson si nu Plymouth ( spre exemplu) ? Simplu! Scrie pe ea. Lasand gluma la o parte, un Hudson din 1946, intr-o stare mai mult decat OK, era de vanzare in anii 90 prin spatele tribunalului mare. N-am mai vazut-o de atunci, ce s-o fi intamplat cu ea?
Reclama asta ( vezi foto mai jos ) e favorita mea!
"Better buy Buick!" Aha!
"The NEW Mercury 8" reclama de primavara cu floricele, fetite si masini decapotabile, merge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu