Sunt doua lucruri pe care le urasc in materie de gastronomie: mezelurile scumpe si proaste ( in general peste 30 Ron/kg ), injectate cu saramura si pline de E-uri de la "falimentara" si mezelurile exorbitant de scumpe de la ( sa le zicem ) producatorii particulari BIO ( peste 40-50 Ron/kg ) cu metodele lor traditionale din Sibiu, Arges, Maramu si Plmu. In fapt metode de conservarea a carnii, vechi de cand lumea si raspandite "traditional" din taigaua Siberiana pana in jungla Polineziana si din Australia desertica pana in Buhusiul shomeric: sarare, uscare, afumare. Ca urmare am inceput sa-mi prepar mezelurile in regie proprie.
Se ia un muschi de porc se freaca bine cu usturoi ( cam o capatana de usturoi mijlocie stoarsa cu divaisul dedicat ) si sare grunjoasa ( din aceea nonUE pentru muraturi ), se lasa la sarat o saptamana ( o sa ziceti ca-i cam mult dar merge bine cu vin dupa ;) ), se da la vant o alta saptamana ( initial n-am vrut s-o afum ) si apoi se afuma o alta saptamana ( daca gasiti la cine ca pe balcon e mai greu ).
Rezultatul se vede destul de prost in imaginea de mai jos:
Ce nu se vede este gustul autentic la pret minim garantat 100%. Fara E-uri, potentiatori de aroma, rahaturi injectate si alte inventii ce ar umple-o de invidie pe chimista de renume mondial daca n-ar fi umplut-o de plumb acum vreo 20 de ani unii care nu apeciau polimerii.
Apropo de "bio", "norme UE" si in general prostie capitalist-comunitara. Era pe vremea cand o marca ii facea propuneri indecente unei alte marci doar doar din impreunarea a doua ( Deutsch Mark ) o iesi un euro iar vreo 9 franci faceau party in acelas scop... sa tot fie vreo 10 ani de atunci. No, pe vremea aia lucram la o firma de comert exterior ce vindea cosuri de rachita ( nuiele ) in tari din UE: Franta, Belgia, Olanda, dar mai ales Germania. Cosurile de rachita sunt o inventie recenta ( cam din mezolitic daca nu chiar din paleolitic). Materia prima si tehnica a ramas neschimbata de pe vremea cand Adam si-a facut prima tarna in care sa-si stranga recolta de mere pentru tuica ce l-a ajuta sa cada in pacat sau macar sa uite de el. Buuuuun! Fiecare model de cos, pe langa dimensiuni standardizate, avea un indicativ: ala de coliva ( nemtii mai dezvoltati ii ziceau "cos auto" ca-l puneau in portbagaj cand se duceau la picnic ) era, sa zicem, L18. Cum UE se intrupa din ce in ce mai tare si tampenia se afirma mai cu foc au aparut si pretentia din partea importatorilor ca marfa sa fie BIO conforma cu standerdele comunitare. Ce putea sa fie din plastic sau petrol sau naiba stie la un cos de rachita? Ca urmare intru linistirea simpaticilor nostri clienti apuseni produsele au fost rebotezate primind si sufixul "BIO": L18BIO, matura BIO ( ca vindeam si d'alea de paie cum vind taranii in piata ;) ) etc
Deci mi-am facut muschi BIO :)) ...
