Cotidian suprarealist. Din nou...

 Ieri pe la 5. Oră cu mare încărcătură, mai ales la RATB. Dar nu despre asta-i vorba. Eram la anticariatul de pe Academiei. Fain, atmosferă prietenoasă, cărţi pentru toate gusturile dar mai ales pentru toate buzunarele. Vorbeam cu anticarul, un tip simpatic, amabil şi convigător. În anticariat intră un individ greu încadrabil în puţine cuvinte. Cu mâna, care şi-o ţinea în buzunar, zdrăngănea nişte chestii, acestea sunau ca nişte piese mici metalice. Uşor surescitat întreabă de un ceasornicar. Zâmbesc :). Ce se auzea din buzunarul individului suna exact ca zgomotul făcut de componentele unui ceas dezmembrat băgate toate la un loc şi zdrăngănite. Când să iasă pe uşă, se întoarce şi-l întrebă pe anticar, dacă are cărţi de iluzionism. Mă abţin cu mare greutate :)) . Strâng din dinţi să nu râd în hohote. Anticarul pleacă cu indvidul la raft şi-i arată ceva cărţi. Acesta se uită în grabă şi nemulţumit, de ce vede, pleacă în căutarea ceasornicarului. Acum râd. Îl întreb pe anticar dacă individului nu i-a ieşit trucul cu ceasul, batista şi ciocanul şi acum vrea să ştie unde a greşit şi cum să rezolve problema. Anticarul îmi răspunde cu o întrebare: "Ştiţi care-i diferenţa între un ospiciu de nebuni şi un anticariat?". Nu ştiam şi sunt un pic blocat: "?!?!". El mai departe serios: "Niciuna!".