duminică, 22 noiembrie 2009

Duminica electorala

Masturbatorul, fraudarea alegerilor si miniatura apuseana

Daca va intrebati care-i legatura intre toate cele de mai sus raspunsul il veti gasi citind cum mi-am petrecut Duminica ...

Ca mai tot romanul m-am trezit, mi-am baut cafeaua frunzarind stirile de dimineata, apoi, mai mult sau mai putin motivat, am plecat sa votez.
Am iesit pe usa si pentru ca din buletinele de stiri n-am inteles daca-i cald sau din contra am plecat cu sapca-n mana.
Iesind din lift dau s-o apuc catre usa blocului ce da spre parcarea din spate, cand ma intersectez cu o vecina ( femeie la vreo 40 de ani ) aflata intr-o stare de oaresce agitatie.
-Sa inchideti bine usa din spate!
-?!?
-E ala care se masturbeaza, l-am gonit din fata blocului si a plecat spre parcare, in spate.
-Avem si d'astia? Intreb eu fara nici o urma de contrariere ca un locatar ce traieste intr-un bloc ce aduce a menanjerie.
-Binenantales ca avem. De ce credeti ca s-au pus camere de luat vederi? E unul cu sapca.
Raspunsul m-a lasat interzis din doua motive. Primul: nu reuseam sa inteleg legatura dintre omul cu masturbarea ( sa-i zicem masturbatorul ) si camerele video. Adica ce? Partidul voyeur-istilor din bloc s-a hotarat sa lupte cu masturbatorul uitandu-se la el prin camerele video? Si doi: daca pana atunci nu stiusem ce sa fac cu sapca, daca sa mi-o pun sau nu pe cap, acum deja mi-era frica s-o mai pun ca nu cumva sa aiba loc vreo nefericita coincidenta ...
Oarecum tulburat de incident imi iau masina ( ma grabeam ) si ma duc sa votez. Dar mai intai ma opresc pe la maica-mea sa vad ( ca un copil grijuliu ce sunt :)) ) daca mai are nevoie de ceva. Auzind ca sunt cu masina si ma duc sa votez s-a rugat s-o iau si pe ea ca-i femeie batrana cu tensiunea cat casa, picioare subrede si probleme cu inima. Puteam sa n-o iau? Nu puteam...
Ajunsi la centrul de votare ( Liceul Bolintineanu ) constatam ca singura sectie de votare care-i organizata la etaj e aia la care eram noi arondati. Maica-mea dupa un vadit efort de a merge de la masina pana la cladirea liceului, sontac, sontac sprijinindu-se in baston, se aseaza gafaind pe scaunul jandarmului de la intrare si zice:
-Du-te fiule si fa-ti datoria cetateneasca si roaga-i sa trimita urna mobila pana aici jos sa votez si eu ca sincer nu ma simt in stare sa urc scarile.
Ma proptesc in fata presedintelui de comisie si-i expun problema mea, ma rog nu chiar a mea ci mai mult a mamei mele.
Omul cu o bunavointa pasiva imi da dreptate si chiar se implica ( intr-un fel tot pasiv ) si da telefon "la centru" sa ceara lamuriri de ce se poate face.
Probabil va ganditi la solutia simpla si foarte eficienta in astfel de cazuri: urna mobila, nu? GRESIT!
Ca persoana nedeplasabila daca vrei sa beneficiezi de urna mobila trebuie, conform legii, sa te deplasezi pana la medicul de familie si sa iei o adeverinta stampilata ca nu te poti deplasa. Cu adeverinta stampilata si semnata de medicul de familie te deplasezi la centrul de votare cu o zi inainte de alegeri ( candva seara intre 18 si nu stiu care ora ) si declari ca nu te poti deplasa si ai nevoie de urna mobila . Dupa care a doua zi astepti sa vina urna...
Pana cand "centru" a raspuns eu am contemplat peretii si urna mobila ce zacea ambalata intr-o folie si sigilata pe un dulap in coltul incaperii. Verdictul a venit rapid si trist: nu se poate, trebuie sa se deplaseze la etaj daca vrea sa voteze. Presedintele ( de comisie ) m-a incurajat si mi-a spus ca au avut ( cu o alta ocazie? ) si o persoana fara un picior ( chiar ) care a fost purtata pe brate, in sus si in jos pe scari, pana la cabina de vot pentru exprimarea gestului democratic.
In alte ocazii m-as fi enervat si as fi facut taraboi. De data asta m-a cuprins doar o stare de cumplita lehamite impasibila. Presedintele, om cu suflet, a mai incercat un telefon si la expertii juridici de la centru'. Dupa cateva tentative omul reuseste sa-i prinda pe specialisti.
-Da? Sa trimitem doi membrii ai comisiei insotiti de un jandarm pana la intrarea in cladire? Aha... Deci sa mai astept confirmarea? Bine...
Apoi catre mine:
- E ca si rezolvata problema: trimitem doi membrii ai comisiei insotiti de jandarm si gata poate sa voteze. Daaaar ... mai trebuie sa confirme ultra-mega specialistul juridic daca e OK sau nu.
Dupa alte minute bune de uitat pe pereti si la urna de pe dulap, suna telefonul ( de la centru') si verdictul cade ca o sentinta:
-Nu se poate! Ori o aduceti sus ori o duceti acasa nevotata!
Buuun deci daca ma sui in masina, microbuz, autocar, tren, avion, caruta, plm orice, pot sa ma duc sa votez de enspe mii de ori in toata Romania, dar daca sunt un biet cetatean cinstit dar cu picioare proaste NU pot sa votez in cladirea centrului de votare! Trebuie sa ma tarasc si sa mor pe scari pana la cabina de vot!
Evident ca am mai pierdut minute-n sir pana cand mama a urcat treapta cu treapta scarile, odihnindu-se din cand in cand. Apoi, dupa ce a votat, le-a coborat la fel, treapta cu treapta, odihnindu-se din cand in cand.
Trecusera doua ore de cand am plecat de acasa, cu masina, grabit sa votez...
Pentru ca deja ma saturasem de toti masturbatii si masturbatorii din romania ( am scris cu litera mica pt ca efortul de a apasa pe "shift" nu se justifica in cazul acestei tari ) si pentru ca era frumos afara am hotarat sa fug de tara asta in cel mai bun loc unde poti sa fugi de Romania in Bucuresti: la Muzeul Satului.
Probabil ca veti crede ca am inceput s-o iau pe aratura fugind de Romania la Muzeul Satului dar am sa va explic de ce afirmatia mea, desi pare lovita de non-sens are, totusi, unul.
La Muzeul Satului turistii straini ( in principal europeni ), oameni care stiu sa zambeasca semenilor si chiar sa schimbe doua-trei cuvinte cu un necunoscut, sunt la egalitate sau chiar mai multi decat vizitatorii mioritici. Idiotii, mitocanii, neamurile proaste si restul imbecilior din romania raman dincolo de liziera de copaci ce inconjoara muzeul, sa claxoneze si sa se depaseasca pe bulevard spre Valea Prahovei si spre gratarele lor. In muzeu nu intra decat romanii care n-au plecat inca.
N-am sa va retin atentia cu povesti docte despre arta taraneasca, cosmogonii, mental etc Am sa va spun doar ca am petrecut cateva ore intr-un loc fascinant, unde la fiecare vizita descooperi ceva nou. Ceva autentic si curat, ceva ce de obicei vezi doar cand ai o anumita stare de spirit. Odata vezi leaganul copilului atarnat de tavanul casei, alta data vezi grinzile ce se termina cu capete de cal ca ale calusarilor veniti din negurile unei istorii pagane. Cateodata nu vezi decat o pisica dormind lenesa la soare pe o prispa a unei case ce-ti aduce aminte de toata linistea si frumusetea copilariei.
De data asta am vazut pictura pronaosului ( sau biserica femeilor ) de la o biserica de lemn Maramureseana de la 1722.

Cata frumusete! Cata maiestrie! Sfinti imbracati in straie populare, hieratismul bizantin este duios imblanzit.


Numai sunt figurile ascetice, lipsite de consistenta umana dar pline de mistica a iconografiei bizantine sunt chiar oameni pictati. Dimensiunile lor nu coplesesc ci indeamna la studiu si la intelegerea semnificatiei si a povestii.

Cel mai mult mi-a placut fresca de mai jos. Priviti jumatate stanga a fotografiei, scena balconului, cum mi-a placut s-o botez. Daca nu as fi vazut-o cu ochii mei pe peretele pronaosului as fi jurat ca-i o miniatura medievala apuseana.


Intr-o biserica sateasca din Maramures, de acum 300 de ani, apare un oras apusean cu cladiri cu mai multe etaje, cu balcoane ce amintesc de cele venetiene si ferestre cu arc frant ce duc gandul la arhitectura gotica.
Atit!

3 comentarii:

  1. Muzeul Satului e chiar un loc deosebit in Bucuresti unde mai poti sa-ti auzi gandurile.... :)
    Restul e romania ....

    RăspundețiȘtergere
  2. din nou un articol foarte reusit.felicitari!

    RăspundețiȘtergere