" Nea Nicu si afacerea Volkswagen"... poveste 1/18.

Cu dedicatie membrilor miniauto.ro

Pe undeva prin ramurile arborelui meu genealogic sigur se afla si un rus. Asa cred ca se explica si de ce-mi plac atat de mult povestile.
Cand am vrut sa-mi postez colectia de masini Volkswagen 1/18 mi-a venit o idee: ce-ar fi sa fac un soi de miniserial si sa integrez masinile intr-o povestioara ilustrata. Pentru ca nu stiu daca ideea se va bucura de succes sau nu, am pus la cale, ca toti marii regizori de seriale si telenovele, un episod pilot.

Asa ca azi va prezint episodul pilot: vizionare placuta!

Totul a inceput cu multiii, multi ani in urma ... Era prin 1930, cand venit cu daravele la verisoara mea de langa Pitesti aceasta mi-a dat o idee:

-Mai Neculaie ( de fapt ma cheama Nicolae dar asa-mi zice ea ), mai tu de ce nu te duci in Germania sa te apuci de treaba? Ca uite unchiul lu' verisoara lu' barbate-miu, Nea Ferdi, e mare mester priceput in masini acolo si castiga o gramada de bani pe la diverse fabrici de automobile. Ca pana or face astia ai nostrii fabrica de masini la noi, aici, la Mioveni, mai trec 50 de ani. Si asta n-ar fi nimic dar la ce tuica buna se face in Arges cine stie ce trasnaie le iese.

No acum femeia avea intr-un fel dreptate. Asa ca am lichidat afacerea cu atelierul de biciclete din Bucuresti si cu banii stransi am plecat la Berlin sa-mi deschid acolo un garaj la care sa repar masinile facute de Nea Ferdi .

Odata ajuns in Germania mi-am deschis, pentru inceput, o mandrete de atelier de reparat biciclete. Cum vi de la Berlin mai incolo pe stanga spre castelul lupului ca asa-i zicea pe caineasca lor: Wolfsburg. La atelier am pus firma "AUTO HAUS", asa mi-a zis Nea Ferdi ca le zice la afacerile seriose ale nemtilor din Germania cu masini.

Probabil ca va intrebati ce-i cu zidul de langa atelier ... Pai ala o fost primul atelier cumparat, mi l-a vandut un neamt, care vorbea limba noastra, in gara la Berlin. Abia dupa ce i-am dat banii mi-a zis "Mai vericule vezi ca atelierul e nitel darapanat" dar nu mi-a zis ca-i mai praf decat ruinele de pe Lipscani.

Acum eu ce sa fac sa daram primul meu atelier? Nu m-a lasat inima asa ca am construit unul alaturi...

Intr-o zi abia ce primisem o damigeana cu "material" de la verisoara de langa Pitesti, ma trezesc cu Nea Ferdi si ceva prieteni de-ai lui la mine-n atelier. Mai oameni buni se pusera astia pe treaba si-mi terminara toata bunatatea de tuica dar facura si-o masinuta. Ziceau ca-i "der proiektu" lu' Volkswagen, adica masina poporului ...

Baiat bun si priceput Nea Ferdi dar avea niste prieteni ...

La vreo doi ani dupa asta, intr-o zi pe cand ii reparam bicicleta unei nemtoaice balaie si ea tinea de ghidon incepe sa se zgaltaie intreaga sandrama. Ce sa fie, ce sa fie?

In usa pravaliei se opreste o ditai dihania de otel ...

Cu doi soldati bezmetici calare pe un tanc...

Era Fritz si Chritz proaspat inrolati la tancuri .

- Herrr Niculaeeeee! Herrrr Niculaeeeeee!

- Ce-ati patit mai zebzecilor?

- N-ai bre o bere? Ca uite noi am plecat sa cucerim lumea, o sa intindem Vaterlandu' ca o placinta cu varza peste toata Europa !

-Mai baieti! Luati-o mai usor ca daca amestecati berea cu placinta de varza tare mi-e ca iese un rahat.

-Nein! Cu Vaterlandu' inainte!

-Mai baieti linistitiva si hai sa va regleze Nea Nicu culbutorii la magauaie... mai reglam ceva, mai bem o bere sau o tuica si ne trece pofta de scandal.

-Hmmm pai crezi ca la Panther-ul nostru de 45 de tone si cu motor Maybach V-12 de 700 cai putere poti sa reglezi tu culbutorii ?!?! Tot inainte baietii!!!

-Stati mai copiiii!!! ca vi se-invarte o senila si va mai atarna si un cablu de remorcare, maaa...

Dar evident ca nu m-au ascultat si au facut un mare rahat.

Prin primavara lui '45 ma trezesc din nou cu baietii mei cei belicosi la usa garajului, de data asta erau calare pe un kubelwagen nou nout...

Restul in episodul urmator ... daca publicul o cere :) .