Lectura unui recent articol aparut in Dilema Veche mi-a provocat indelungi reflectii interioare asupra apropiatului referendum. Articolul, pe care va invit sa-l cititi, se gaseste aici
Oricata placere am simtii in a trage un sut in fundul gras al unui parlamentar trebuie sa ne oprim un pic si sa ne gandim: il dam parlamentarului sau parlamentului? Asa cum se spune si in amintitul articol avem in lume tari democratice care nu au presedinte ( ales sau numit ), care nu au rege sau chiar care nu au prim-ministru, dar nu avem nici macar un singur stat democratic care sa nu aiba parlament.
Acest referendum urmeaza sa modifice constitutia. Saraca constitutie! In 150 de ani de existenta a statului modern roman ( daca ati uitat in 1859, fix acum 150 de ani are loc unirea principatelor romane ) legea fundamentala a tarii a fost indelung supusa la perversiuni de catre mai toti conducatorii Romaniei. Practic doar trei nume nu si-au satisfacut perversiunile cu biata constitutie: Carol I si Ferdinand ( domniile lor fusesera educate in spiritul respectului fata de lege ce-i drept intr-o alta tara ) si bietul Milica, mai exact dl presedinte Emil Constantinescu care chiar daca ar fi vrut sa-i faca ceva nu prea era in stare. In rest distractie maxima! Buuun acum veti zice " bine dom'le daca a stat i-o fi si placut". Mda e cumva adevarat, numai ca nu constitutiei i-a placut ci noua romanilor. Latura sado-masochista mioritica este depasita in perversiune doar de placerea cunilingusului la adresa oricarui sef sau sefulet. Probabil ca urmatoarele expresii va sunt foarte cunoscute: sefu' esti genial!, sefu' are intotdeauna dreptate!, sefu' esti cat Himalaya! si exemplele pot continua...
In 2003 Romanii au fost chemati la referendum. S-a profitat de naivitatea tinerilor cu varste in jur de 20 de ani si de spaimele firoscoase ale parintilor acestora si s-a votat desfintarea armatei obligatorii si mandatul prezidential de 5 ani! A fost o incercare reusita de calarire a constitutiei dar ironia a facut ca beneficiarul perversiunii sa fie altul decat initiatorul.
La referendum-ul din 2007 s-a votat introducerea votului uninominal. Aceasta schimbare din constitutie urma sa asigure insanatosirea parlamentului si a vietii politice din Romania. Schimbarile profunde necesita timp si rabdare. Numai ca actulul presedinte se pare ca nu sta tocmai bine la capitolul rabdare. Ne multumit de rezultatul clinic al referendum-ului din 2007 a hotarat ca trebuie sa taie in carne vie si sa amputeze institutia care este principalul garant al democratiei oriunde in lume.
Din nou se va profita de naivitatea noastra care confundam institutia cu oamenii aflati inauntru. Parlament unicameral, Romania a mai avut in toata perioada comunista: Marea Adunare Nationala era principalul loc de manifestare al Aplaudacului ( specie mioritica care atunci cand nu bate din palme da din limba ). Una din marile realizari ale momentului 1989 a fost reantoarcerea la pluripartidism si la un parlament traditional romanesc bicameral. Probabil ca veti spune asa cum mi-au spus si doi amici intr-o discutie ieri pe marginea subiectului: "daca sunt mai putini vor costa natiunea mai putin iar doua camere sunt mai economic de intretinut decat una". Este foarte adevarat intr-o logica a locuitorului de apartament dar cineva spunea la un momentdat ca "democratia este ca sanatatea: o apreciezi abia dupa ce o pierzi". Faci economie la lumina si caldura, stai intr-o garsoniera dar platesti mai mult pe doctori si medicamente iar de dureri dictatorial-reumatice nu mai vorbesc ( se pare ca si memoria noastra a inceput sa scartie dupa 20 de ani).
Acelorasi parteneri de discutie, care erau degraba varsatorii de cerneala pe stampila de vot pentru reducerea parlamentului pe motiv de parlamentari netrebnici, am incercat sa le spun ca nu au facut nimic pentru insanatosirea parlamentului daca sunt nemultumiti de calitatea oamenilor ce-l populeaza. Nu s-au inscris intr-un partid, nu au participat activ la sedinte, nu au candidat in interiorul partidului sau pentru parlament. Recunosc nici eu n-am facut-o dar asta nu-i un motiv sa votez pentru un parlament din ce in ce mai slab si mai usor de controlabil.
Bine iar veti spune: "in secolul XXI si in Uniunea Europeana dictatura nu mai poate avea loc". Probabil la fel isi spuneau si cetatenii interbelici ai Romaniei din anii 20-30 ( in 1923 se vota in Romania una din cele mai democratice constitutii de la acea vreme ) dar ce a urmat cunoaste probabil tot cetateanul ce a lecturat macar odata manualul de Istoria Romaniei.
Va fi parlamentul amputat mai sanatos? va fi mai independent? va fi mai stabil? Lasati-ma sa cred ca nu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu