miercuri, 19 august 2009

Cu Variant-ul prin Europa de la Est la Sud - Ep. IX

Gandul ca mai am cel putin inca 3 episoade despre Paris incepe sa ma sperie. Episodul de azi: Cathedrala Notre-Dame de Paris.

Constructia catedralei a inceput in 1163 si s-a definitivat in linii mari in 1250. Modificari, adaugiri si completari s-au facut pana in zilele noastre. Nationalistii turbati ca si scriitorii de manuale de istorie trombonistice ar trebui sa se simta nitel incurcati cand afirma cu emfaza imbecilitati de genul "cand noi ne luptam cu turcii ei construiau catedrale!".

La 1163 turcii nu ajunsesera pe meleagurile mioritice iar romanii, inca nu tocmai bine conturati ca natie, faceau exercitii hipice de pregatire pentru descalecatele viitoare.
Dar sa revenim la catedrala noastra. Constructia catedralelor ca de altfel si constructia piramidelor sau alte mari edificii ale antichitatii si evului mediu mi se par niste excelente sesiuni de team building. Intreaga comunitate ( oras, provincie, stat ) era pentru mai multe generatii implicata intr-un efort colectiv ce in final dadea sentimentul mandriei si apartenentei intarind sentimentul, poate mult spus, national. Lucruri perfect valabile atunci dar aplicate anacronic 800 de ani mai tarziu de romani cu rezultate inverse: Casa Poporului a distrus o comunitate, un oras si a saracit si saraceste incontinuare un intreg popor iar mult visata catedrala a mantuirii neamului ridica poporul de babe mistico-fanatice si popi impotriva bucuresteanul actual care viseaza ( inutil ) la parcuri sau spatii verzi unde sa ia o gura de aer fara noxe.
Asa cum va spuneam si cu alta ocazie curatirea fatadelor la catedralele apusene le-a dat o noua dimensiune punind in valoare superbe basoreliefuri.

Daca la Ravena te duci pentru mozaicuri la Notre Dame de Paris mergi pentru vitralii. Cea mai intunecata catedrala apuseana nu lasa nici un fascicul de lumina nefiltrat de uriasele vitralii. Pozele, cu siguranta, sunt mult mai concludente decat bataia mea de campi.



















Se zice ca in interior ar incapea vreo 10.000 de persoane lucru confirmat de puhoiul de turisti din interior si de coada ce parea interminabila din exterior. Ca veni vorba de coada: stand si asteptand sa-mi vin randul am avut o dezamagire nationalista. Niste tiganci romance cersetoare incercau sa scoata un ban cinstit de la turistii patrunsi de fiorul mistic al statului la coada pretinzand ca sunt din Bosnia. In halul asta am ajuns sa nu mai prezentam incredere nici ca cersetori? :)


In episoadele urmatoare o sa ne plimbam nitel pe la Luvru ( grea misie sa aleg din cateva sute de fotografii), pe la Versailles si un mic tur al orasului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu