Dupa ce in ultima seara la Madrid am gasit arma infailibila de lupta impotriva caldurii: galeata de sangria plina pana la jumate cu gheata, a doua zi am plecat spre Sudul Spanie, spre Cordoba.
De ce cobori spre Sud peisajul devine din ce in ce mai dezolant.
Daca va mai amintiti de Don Quijote stiti ca el avea o oaresce problema cu morile de vant . Don Quijote s-a dus de mult saracul dar morile au ramas ...
Unele s-au reprofilat dar amintirea luptatorului romantic nu s-a pierdut .
Si au mai aparut si altele noi ...
Ca veni vorba de Don Quijote asa cum va amintiti era inalt si slab iar servitorul lui Sancho Pancha era un tip mic de statura si rotofei. Cam la fel este impartita si populatia Spaniei: o parte sunt inalti, slabi si de multe ori au tenul decshis la culoare, pe acestia ii banuiesc a fi urmasii vizigotilor. Iar cealalta parte sunt mici de statura, indesati si bruneti, pe acestia ii banuiesc a fi urmasii populatiei romane din Spania. E un subiect interesant si sunt sigur ca s-au facut studii antropologice in acest sens. Oricum sub aspect rasial Spania mi s-a parut muuult mai omogena decat Franta sau celelalte tari apusene unde ponderea alogenilor tinde sa fie din ce in ce mai mare parca in detrimentul indigenilor.
O alta observatie am facut-o asupra vremii: desi mercurul urca in termometru de parca ar vrea sa iasa afara pana pe la orele 14-15 este suportabil chiar placut. Lipseste acel sentiment ca soarele iti da cu maciuca in cap atunci cand iesi afara. Dar dupa orele 14 caldura devine din ce in ce mai grea. Te simti toropit si vlaguit. Partea proasta e ca acest discomfort termic dureaza pana hat tarziu in noapte, abia dupa miezul noptii incepe sa se racoreasca si sa fie placut.
Peisajul de platou pustiu cu unduiri desertice este intrerupt de munti stancosi.
In peisajul dezolant din loc in loc rasar localitati cu case albe care parca se ingramadesc una in alta ne stiind unde sa se ascunda de soare.
Cordoba orasul modern.
In Cordoba am ajuns dupa orele amiezii. Orasul parea pustiu ...
... poate si pentru ca termometrul arata 45 grade, Celsius. Poza asta am facut-o si pentru cei care cred ca o masina aircooled are probleme de supra incalzire a motorului vara. Motoarele volkswagen racite cu aer s-au comportat foarte bine din desertul african pana in nordul inghetat. Nici "cainele" meu nu s-a abatut dela aceasta regula ruland fara probleme pe autostrada cu viteza constanta de 100-110 km/h la temperaturi de peste 40 grade. 
Dar sa lasam masina sa se odihneasca in camping si sa vizitam orasul. Dar ca tot veni vorba de camping... odata ajuns acolo campez pe o parcela la umbra unor copaci si boscheti dupa care ma duc sa fac formalitatile de cazare. Zambete cordiale de bun venit, le spun pe ce parcela am campat, "nici o problema!!" , urmeaza intrebarea: "cate nopti stati?". "Paaai stati sa vad ... mda ... hmm ... una :) " . "In cazul asta trebuie sa mutati masina pe parcela X" Asta era intr-un soare ucigator asa cum se vede si in poza de mai jos. De asta-mi plac mie spaniolii, sunt frati buni cu romanii. Noroc ca aveau o piscina cat un bazin olimpic si inainte de a incepe plimbarea prin oras am reusit sa ma racoresc cat de cat.
Campingul era situat intr-un cartier select si cochet din Cordoba, cu vile ingrijite pitite in umbra palmierilor si a altor copaci mediteraneeni.
O mai veche pasiune: capacele de canal ...
Si alte elemente de mobilier urban: indicatoarele stradale.
Ca si la Madrid spatiul public este deosebit de armonios, dar aici intervine un element nou: obesesia pentru apa, pentru fantani publice, pentru oaze racoroase.
Blocurile de locuinte sunt lipsite de aspectul sinistru de ghetou.Perspectiva de a avea in fata blocului palmieri mi s-a parut foarte interesanta. Trebuie remarcata si absenta aparatelor de aer conditionat spanzurate pe intreaga fatada.
Cordoba orasul vechi.
Anticul oras roman Corduba, orasul de bastina a lui Seneca, capitala Califatului de Cordoba este un loc unde merita sa faci o plimbare.
Racoarea bisericilor deschise pana tarziu te atrage si-ti trezeste sentimentul pioseniei.
Strazile inguste, cu case albe sunt pustii .
Indicatoarele stradale in orasul vechi sunt din faianta pictata...
De fapt racoarea faiantei pictate se regaseste peste tot chiar si-n locuri mai putin obisnuite: de exemplu numerotarea stradala este facuta de regula cu cifre pictate pe acest suport. Un magazin de specialitate cu preturi care-ti taie pofta sa-ti decorezi casa cu faianta pictata in Spania.
Biserica San Miguel are forma de basilica romana cu trei nave iar influentele maure parca inmoaie asperitatea elementelor gotice.
Orasul va fi capitala culturala europeana in 2011 sau 2012 daca nu ma insel...
In centrul orasului vechi se afla Marea moscheie.
Plimbarea in jurul ei se poate transforma intr-o lectie de arta si arheologie: romana, maura si spaniol-catolica.
Decoratiunile maure se intercaleaza cu picturi religioase catolice. Elemente arhitectonice romane sunt refolosite la constructia sau decorarea moscheiei. 
Amestec de gotic cu oriental ...
Fereastra de piatra traforata...
Exuberanta decorativa maura ...
Case din vecinatatea moscheiei construite in acelas stil.
Altar catolic cu coloane romane refolosite pe unul din peretii exteriori ai moscheiei.
Casa maura din vecinatatea moscheii cu detalii arhitectonice .
Balcon la aceias moscheie ...
... si detaliu de fatada.
Magazine de suveniruri pe stradutele din jurul moscheii.
Coloane romane si elemente arhitectonice refolosite la constructia si decorarea edificiului.
Porti placate cu bronz...
... si o privire aruncata prin deschizatura dintre ele.
Un bazin cu apa la intrarea in moscheie, culoarea albastra este data de faianta din interior.
La unul din colturile edificiului o coloana romana stinghera...
... si un alt altar deschis aflat pe fatada aceleiasi moschei.
Scurtul tur al orasului s-a terminat cu un dezmat culinar intr-unul din restaurantele aflate in centru. Initial la masa a venit sa ne serveasca o fatuca ce in afara de spaniola nu intalegea nici o alta limba. Noroc cu un coleg de-al dansei care a preluat problema. In vreme ce eu il invatam bazele limbii romane ( pentru o mai buna colaborare cu turistii mioritici ce vor ajunge pe acolo) el imi arata subtilitatile bucatariei andaluze trecand de la preparte din peste si fructe de mare la cele din carne de diverse animale, toate stropite cu galeti de sangria pline de gheata. De fapt nu erau galeti erau doar niste carafe dar asa-mi placea sa le numesc :) . Probabil ca cititorul se va uita oarecum mirat ca nu am combinat pestele si fructele de mare cu vin alb, carnea de brontozaur cu vin rosu la temperatura camerei si asa mai departe dar il rog sa nu uite ca principala preocupare era cum sa lupt eficient impotriva caldurii si descoperisem ca sangria e o arma infailibila. Ocupat fiind cu degustatul am uitatsa fac poze la mancarea servita :( .
Cordoba noaptea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu