Tarifa este un mic orasel pe coasta Atlanticului in care am ajuns doar pentru ca tariful la feribot pana la Tanger in Maroc era net mai mic decat din Gibraltar pentru aceias destinatie ( cel putin asa gasisem pe net).
Oraselul alb, curat, cu farmecul oraselelor mici aflate pe malul marii te face sa te gandesti ca la fel ar fi putut sa arate si Mangalia noastra de care cred ca se apropie ca dimensiuni.
Din loc in loc apar bucati din vechea cetate. Cetatea lui Guzman el Bueno.
Norocul mi-a scos in cale un loc de parcare chiar in centru in apropierea portului. Cainele fiind priponit am apucat-o plin de optimism catre casa de bilete pentru ferry...
..pe stradutele mici si intortocheate...
... dar frumoase si curate ale vechiului oras.
La malul oceanului se pot vedea vestigiile cetati medievale ce apara portul.
Este vorba evident de cetatea lui Guzman el Bueno care are statuie in parc, statuia aflata in fata cetatii ii apartine lui Sancho IV El Bravo.
Buun care-i treaba cu Guzman El Bueno, Sancho IV El Bravo si Tarifa.
Sancho IV El Bravo era regele Leonului si Castiliei undeva pe la sfarsitul secolului XIII. Cetatea Tarifa abia luata de la mauri ( pentru asta cred ca la ajutat si particula de El Bravo ) i-a incredintat-o spre aparare lui Guzman El Bueno ( ala cu statuia din parc ).
In 1296 un frate de-al lui Sancho, un oarecare Don Juan ( asa-l chema nu era porecla ) murea de curiozitate sa vada care-i treaba cu razboiul civil avant la lettre. Ca urmare Don Juan intr-o alianta dubioasa cu niste mauri incearca sa-i ia lu' frac'su cetatea Tarifa aparata de Guzman EL Bueno. Pentru treaba asta era hotarat ca pe langa argumentul militar sa-l foloseasca si pe fiul lui Guzman care nu importa cum ajunses in mainile rebelului cu nume de fustangiu.
Guzman se pare ca era cam certat cu fi-su altfel nu-mi explic reactia intransigenta dar care ii va aduce porecla de El Bueno si intinse domenii plus statuia din parc ( cu asta nu stiu de ce nu am poze :( ) . Deci la solicitarea de a preda cetatea a lui don Juan argumentate cu casapirea fiului, Guzman raspunde ceva la genul " nu am facut un fiu pentru a fi folosit impotriva tarii mele ci pentru a o apara de dusmani. Don Juan daca il omori pe fiul meu acest lucru imi va aduce onoare pentru mine, o viata glorioasa pentru fi-miu si rusine vesnica in aceasta lume si condamnare in ceea viitoare pentru tine". Pe langa mascarile neretinute de cronicar Guzman le arunca asediatorilor si cutitul sau sa-l casapeasca pe fi-su si sa nu-l mai plictiseasca cu argumente de genul asta.
Na cam asta-i treaba cu Guzman, Sancho si cetatea de la Tarifa. A si nu ma intrebati cum s-a terminat episodul pentru fiul lui Guzman ca sincer nu stiu daca s-a ales cu gloria sau cu o viata lunga.
Dupa ce am admirat cetatea lui Guzman am pornit cu optimism sa cuceresc Africa. Din pacate in actiunea asta m-am lovit, destul de rau, de ghiseul de bilete pentru feribotul ce urma sa ma ajute sa parasesc continentul natal. Zic ca m-am lovit rau pentru ca pretul cerut pentru a traversa doua persoane si o masina, intr-o calatorie de jumate de ora pana pe malul Africii la Tanger era de 200 Euro ( pe net gasisem informatii ca ar fi vreo 37 euro ). A fost mai rau ca un pumn in plex. Indiferent cum mi-am facut socotelile nu aveam de unde sa scot 400 de euro doar pentru ferry. M-am simtit ca un copil ce odata ajuns in fata magazinului de unde urma sa i se cumpere jucaria visata constata ca-i inchis :( .
Cu sufletul negru a ramas sa admir Africa de departe si sa ma multumesc cu o plimbare prin acest oras de la capatul Europei.
Proaspatul esec, briza ce racorea placut atmosfera si ora inaintata mi-au facut o foame teribila cu care am hotarit sa lupt eroic precum Guzman intr-unul din restaurantele aflate in cetatea lui.
Am inceput lupta cu o supa de scoici cu tot felul de carcalaci de mare ( creveti mai mari sau mai mici, calamari etc ). Nu mi-am imaginat vreodata ca din scoici fierte cu tot cu carapace si "carcalaci" poate sa iasa o asa fiertura divina. Ambrozie nu alta! La felu doi am continuat lupta cu o chestie ce a tinut loc si de felu trei: creveti cu sos alb si salata de fructe. Fructe de pom, nu fructe de mare, ca sa fiu mai bine intales. Vinul alb insotit de masline cu ceva sos de mujdei completa placut ostilitatile.
Consoarta a preferat ceva mai domestic: calamar, cu peste alb ( n-am reusit sa-i retin numele, in orice caz un peste local ce aducea la gust si consistenta cu pangasius ) si celebrii cartofi prajiti + legume. Asa-s femeile mai traditionaliste cand vine vorba de experimentat chestii noi si exotice ;) .
Victorios in lupta cu sucurile gastrice si nitel mai optimist am continuat plimbarea pe stradutele Tarifei ...
... la umbra zidurilor albe si racoroase...
... prin mici piete cochete pline de terase numai bune de trandavit.
Atmosfera generala fiind una propice concediului am hotarit sa petrec cateva zile intr-un camping aflat la cativa km de Tarifa admirand Africa de pe malul european si facand bali-bali in Ocean. Dar despre campingul Torre de la Pena si zilele si noptile petrecute la ocean intr-un episod saptamana viitoare ca de maine sunt la BBM 2009 daca cumva ati uitat.
In drum spre Torre de la Pena pe sub cetatea lui Guzman ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu