Episodul trecut am uitat sa va povestesc cheia unei probleme ce ma chinuia de mult si pe care am rezolvat-o in camping la Torre de la Pena pe malul Oceanului acolo unde se termina batranul continent.
Pentru ca uzura anvelopelor pe fata continua sa se accentueze am decis ca-i cazul sa vad ce se intampla si eventual sa mai fac niste mici ajustari. Masina sus pe cric, bagat dedesupt si verificat roata stanga fata. Constatarea a fost naucitoare! Axul pivotului inferior era cu semnul fix invers! Nu stiu daca va mai aduceti aminte de episodul din campingul de la Strasbourg. Stateam si ma intrebam exact ca politistul in tramvai: "ma da cum p**da masii?!?!?" Acum stiam clar ca-l pusesem cu mana mea asa cum trebuia. Explicatia era simpla: surubul care strangea axul pivotului in fuzeta avea filetul stricat si se strangea doar pana la un punct, evident insuficient. Cautat alt surub prin masina, gasit intr-un final unul pe al carui hexagon mergea cheia de 15. Verificand la mana infiletarea surubului in fuzeta constat ca se deteriorase si filetul fuzetei. De parca si asta n-ar fi fost destul, indiferent cat am cautat in trusa de scule, n-am gasit nici o cheie de 15.
Trebuie sa fi vazut figurile celor din camping cand am inceput sa fac masina bucati, dar asta nu-i nimic fata de momentul in care am inceput sa-mi fac dintr-o cheie de 14 una de 15, evident din pila. Ii vedeam cum veneau pe furis cu aparatul de fotografiat si faceau poze. Probabil asa ceva nu mai vazuserau de la lectia de istorie interactiva sustinuta la muzeu unde li s-a aratat cum omul preistoric isi facea singur uneltele. Intr-un final, dupa o ora si ceva de munca, aveam o cheie de 15, filetul la fuzeta refacut si problema definitiv rezolvata. Sergiu acum nu mai trancane nimic pe fata ;) !
Cu problema rezolvata am inceput lungul drum catre casa. Intoarcerea s-a facut urmand drumul catre Barcelona pe coasta Mediteranei.
... si chiar daca Africa n-am reusit s-o privesc decat de departe o poza cu cainele langa palmieri tot am facut.
Banuiesc ca de poze cu apa albastra a Mediteranei s-a saturat toata lumea asa incat n-am sa insist asupra subiectului.
Vedeti poza de mai jos? In plan secund se vad insirate pe versantii stancosi niste chesti albe. Sunt sere. Atitea sere n-am vazut in viata mea si-mi pare rau ca nu am facut niste poze mai de aproape. Serele se intindeau pe zeci de km intr-un peisaj arid si dezolant. Firesc intrebarea care-ti vine trist si obsedant in minte e "cum de la astia se poate?". Cum de in Spania stancoasa si arida se poate face agricultura intensiva cu profit si salarii onorabile?
La fel te obsedeaza si intrebarea cum de unii pot taia stanci si munti sa faca mii de km de autostrada iar noua ne trebuie un deceniu sa facem un rahat de pasaj la intrarea in Bucuresti.
Ati mers pe autostrada Bucuresti-Pitesti? Ati vazut ca prima banda este impracticabila mersului cu autoturismul din cauza sleaurilor formate de TIR-uri in asfaltul inmuiat de caldura ?
Si o alta intrebare iti vine in minte: cum de nu se lasa asfaltul si aici? Cum de temperaturile de peste 40 de grade nu-l afecteaza? Cum de TIR-urile nu sapa brazde adanci in asfalt?
Poate asta a fost cea mai dificila etapa a calatoriei: traversarea a sute de kilometrii de desert intr-o singura zi.
Motorul air-cooled a fost la inaltime si de data asta. Nu s-a incins, nu s-a oprit, nici macar nu a sughitat intr-un rateu rebel.
Desi va spun sincer ca mi-a fost teama ca s-ar putea sa apara vreo problema si sa fiu nevoit sa opresc masina. Ma si gandeam ca voi trage pe dreapta si voi astepta la umbra masinii pana se lasa seara si voi putea incepe sa ma misc fara teama de a face insolatie instant.
Cu toate asta e frumos! Da, desertul e frumos, are o poezie a lui. E atita liniste si lipsesc oamenii cu tot vacarmul lor inutil. Poate asta e si unul din motivele pentru care ascetii erau oameni fericiti.
Dupa o zi epuizanta am parasit autostrada apucand-o pe drumuri inguste si intortocheate prin sate pustii aruncate aiurea pe dealuri arse de soare din care oamenii parca disparuserau in urma unui scenariu SF ...
... Catre tinta finala a zilei camping-ul de langa Cartagena. Acolo aveam sa traiesc o experienta noua, oarecum initiatica, un pic stranie dar totusi frumoasa, in concluzie interesanta :) .
Dar despre asta evident in episodul viitor ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu